Alex Rădescu

“Îndemn la simplitate” – Ernest Bernea

Despre Ernest Bernea (1905-1990) se ştie mai mult ca personalitate a şcolii etnografice şi sociologice româneşti. Din păcate puţin publicat, având în vedere lunga perioada de suferinţe a anilor de lagăr şi închisori 1939-1962. După eliberare a urmat supravegherea, cenzura şi alte umilinţe. Prin “ÃŽndemn la simplitate”, Ernest Bernea este un mărturisitor de Hristos. Un text publicat prima dată în 1941, o “cărticică” de 110 pagini pe care s-o ţinem la capul patului. Sătul de intelectualisme sau de filosofii publicitare, de umanişti de Amsterdam, am ronţăit paginile astea cu lacrimi de căinţă.
“Trufia şi dragostea pentru cele trecătoare îl fac (pe om n.m.) să coboare cele mai de jos trepte ale condiţiei umane”.

Sfântul:

“Nu putem crede că lumea aceasta poate deveni o lume de sfinţi, dar credem că sfântul este unul din înnoitorii ei, cel mai mare şi esenţial, credem că prezenţa unui astfel de exemplar uman între noi este o binefacere dumnezeiască”.

Făra femeie nu se poate

“Femeia este o făptură mai fragedă, mai delicată şi mai simţitoare decât bărbatul. Aci stă superioritatea ei. e drept că bărbatul a întrecut-o în artă, în ştiinţă şi mai ales în politică dar nu trebuie să uităm că ea l-a egalat dacă nu l-a şi întrecut, în cea mai grea şi mai de sus valoare umană: sfinţenia.”

“Pentru a fi înţeleasă, femeia trebuie văzută în expresiunile caracteristice ale naturii sale. Femeia sportivă, intelectuală sau avocată sunt tot atâtea chipuri întoarse ale firii. Armonia cosmică le refuză.”