Jurnal florentin – Dostoievski la Firenze
Saturday, 31 March 2007, 11:12 |Nu mi-am imaginat vreodata sa aud un preot catolic, pomenindu-l pe F.M. Dostoievski in timpul unei slujbe religioase. E adevarat, de prea putine ori am intrat la romano-catolici, dar imaginea lui Fedor imi parea zugravita undeva in naosul ortodox.
Miercuri seara ma plimbam pe una din strazile care dau in piata Domului. Am intrat in prima biserica intalnita in cale (San Giovannini degli Scolopi). Cativa oameni in chiesa. M-am asezat pe o banca si, cu putina italiana pe care o mai stiu, ma chinuiam sa inteleg cuvintele preotului. Dar cum mi se intampla intr-o basilica trecuta prin niste secole, intreaga atentie era una vizuala, rasucindu-mi capul ca o bufnita. La un moment dat, un cuvant anume imi intoarce privirea catre prete: Dostoievski. Marele pravoslavnic, pomenit in biserica romano-catolica. Iar placuta mea uimire a fost potenţată şi de un fragment dostoievskian, citat de mai multe ori si de Steinhardt: “de mi s-ar dovedi ca nu Hristos este adevarul (..), ca adevarul e altul (…) n-as sta nici o clipa la indoiala: as alege sa raman cu Hristos, nu cu adevarul”.
Nu a fost singura intalnire cu Dostoievski la Florenţa. Peste drum de Palatul Pitti, cum te duci spre Ponte Vecchio, treci pe langa o cladire in care a locuit, o perioada, scriitorul rus. O placa de marmura ne spune că acolo a căpătat trup prinţul Mîşkin.
E un rost în toate ?
27 Responses to “Jurnal florentin – Dostoievski la Firenze”
se pare ca da….asta nu inseamna ca trebuie sa te resemnezi in/cu ideea ca “se-ntampla ceea ce trebuie/are rost sa se-ntample”…
Nu uita ca Florenta e-n toate! ti-as aminti de Austria v. toata zona Salzburg..care 75% e “suflu” din peninsula…
Nu am ajuns pe acele meleaguri…Apropo, pe o cladire din apropierea hotelului nostru era o marmura care amintea de trecerea lui mozart
QED!
))))))))))))))))))))00
pe de alta parte, “discursul” meu cu dostoievski nu are nicio legatura cu “florenta e in toate”
Florenta-centru civiliatiei europene, my dear! q.e.d.!
sa nu-mi spui acum ca nu e nicio legatura intre cultura si civilizatie ca nu am emoticon pt .”starea in care….” ((((((((((((((
..in schimb am un Magnum 6..
Uite ce propun, lasa-l pe Dosto si spune-ne ceva desprel Lorenzo_magnifico, Caterina de Medici..etc; ai fost la ei “(in)/acasa”..le-ai simtzit suflul?!?!
nu vreau sa intru in “meandrele concretului cultural”, dar “discursul meu cu dostoievski nu are nicio legatura cu â”florenta e in toate”…
Cred cavb despre “florente” diferite…
timpul meu îngăduie, (desi) timpul îmi aparţine numai mie…
Dostoievski-Idiotul
Deci?
Uite ce mi se pare mie semnificativ, Dostoievski scria: “Am ramas intitdeauna surprins de ceea ce spun cei ce critica credinta crestina. Am avut mereu senzatia ca ei vorbesc mereu despre “altceva” despre lucrurile experioare, despre aparente si manifestari, in timp ce adevaratul crestinism al inimii va ramane pentru ei pururea o taina, o realitate necunoscuta si neexperimentata, despre care n-au nici cea mai mica idee.”
si inca ceva, la fel de relevant :”Divinitatea si credinta sunt parametri ineluctabili, de care nu te poti descotorosi în veac. Obtii numai transferuri. Stiinta, în zilele noastre, n-a desfintat teologia, a înlocuit-o. Dostoievski o stia de mult: “A trai fara Dumnezeu nu-i decît chin … Omul nu poate trai fara a îngenunchea … daca-l alunga pe Dumnezeu, îngenuncheaza în fata unui idol de lemn sau de aur, sau imaginar. Sunt idolatrii cu totii, nu atei.” – N. Steinhard
daca vrei iti dau adresa site-ului, merita
…fie si numai de dragul Florentei! 
si ca sa te lamuresc ca am inteles ce te-a minunat asa pomenirea lui dostoievski in biseririca romano-catolica o sa-ti dau tot un citat din fedor : “dacă eşti rus, înseamnă că eşti ortodox, şi noi ne-am obişnuit să credem că rusul este ortodox.” Argumentul că prin determinativul “creştin” se subînţelege “ortodox” ar fi fost exhaustiv, dacă am fi trăit în timpurile apostoliceşti, când inima şi sufletul creştinilor erau una (Fapte 4, 32). Oricine ştie însă că astăzi în această noţiune se încadrează nu numai creştinii ortodocşi, ci şi catolicii, şi luteranii, şi anglicanii….
…dar despre Toshiba, n-ai “pomenit” nimik…
(((
intr-o parte ai piazza della segnoria, in cealalta ai dostoievski…nu prea sunt punti de comunicare
…florentin 
Fedor vorbeste in citatul tau de “adevaratul crestinism al inimii”, lucru nespecific Vestului renascentist
si totusi exista o “comunicare”…nu neaparat in “acel sens” de “cuminecatura”…ai vazut cu ochii tai…
nu am terminat cu “jurnalul florentin”
mai am de povestit…
nu se poate una ca asta….
s-a terminat cu Jurnalul Florentin….dazvidania!
btw : nu mai am nici cartuse…. decat cu aer comprimat, pt speriat tziganii! Dazvidania!
am spus “nu am terminat cu jurnalul florentin”…doar am facut o pauza..
in curand, noi file
sunt binevenite!
Foarte frumos si cu folos articolul. Cautam de ceva vreme despre acest citat din Dostoievski.
Multumesc