Biruitorul Gheorghe
Monday, 23 April 2007, 12:36 |“Urmeaza-Mi Mie !” a auzit viteazul Gheorghe atunci cand imparatul Diocletian i-a cerut sa paraseasca religia crestina si sa slujeasca lui Apolo. Gheorghe a lasat tihnita si de succes viata sociala pentru a o castiga pe cea vesnica intru Hristos. A fost incarcerat, torturat, ucis. Dragostea pentru Hristos a bravului ostas Gheorghe a impresionat-o si pe imparateasa Alexandra care s-a crestinat. Si ea a fost pedepsita prin decapitare.
Inainte de a se jertfi pentru Hristos, Gheorghe si-a impartit averea saracilor: paganii s-au crestinat, crestinii s-au intarit.
One Response to “Biruitorul Gheorghe”
Patimile Sfantului acesta au fost tot atatea prilejuri de minuni.
Citind despre minunile respective (vezi mai jos), mi-am amintiti de documentarele de la National Geografic in care cedrcetatorii si arheologi meseriasi cautau urmele fugii din Egipt a evreilor, Ca si explicatii ale dspicarii Marii, zicand ca este imposibil ca un popor in migrare sa nu filasat urme chiar si in desert.
De asemenea, cercetatorii nu dau de urma chivotului cu tabelele lui Moise ( daca nu ma insel)
Bunul simt rational nu poate sa nu ia in seama argumentele stiintifice. Cum sa fii aruncat in cuptor si sa nu arzi? ( Ma rog in var, probabil fierbinte, in cazul lui Gheorghe, dar alti martiri au avut the inside view si Daniel , de asemenea).
Cum sa alergi cu cuie in bocanci, sa fii dat de-a dura ca “anvelopa” a unei roti dintate?
Si sa scapi…
Un fizician ar explica simplu: chestie de apartenenta la un sistem: Domnul Ghoerghe tinea de mai multe deodata, dintre care cel mai tare era sistemul lui Dumnezeu.
De aceea, sulita a intrat in sfant, a dat drumul la sangele acestuia, dupa care a iesit, dar pe trup n-a lasat nici o urma.
Cum sa gasesti intr-un sistem ( fie: fizic) urmele unor fenomene care sunt explicabile doar intr-un altul cu mult mai … “cuprinzator”.
Si de ce nu exista marturii istorice din “izvoare ” istorice?
Lasand lao parte faptul ca cronicile romanilor vremii nu erau prea interesate sa povesteasca minunile, acelasi raspuns mereu valabil este de dat:
istoria a ingropat orice marturie in afara traditiei crestine ( “legendei”)
pentru ca sa ni se transmita numai atat cat propriul sambure de credinta sa rodeasca, potrivit inimii fiecaruia.
Si acum MINUNILE ( le credeti?):
“când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat.
Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos”
… “i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge”
“,,,făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului, şi a slăvit Dumnczeirea lui Hristos. Åži întrebând împăratul pe mort cine este, şi când a murit, a răspuns accsta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idoleşti.”