Alex Rădescu

Cucerind munţii – Vf. Păpuşa

Tuesday, 26 June 2007, 00:05 |

Unde fugim ? In munti. Doar o permisie, din orasul marelui consum.

Initial a fost ideea lui Gabi Vasile si s-a bagat si Adi Dumitrache zis Mese Am tot plimbat destinatia dintr-un munte in altul si pana la urma a ramas Vf.Papusa. Din motive proletare, Gabi a ramas la cuptor asa ca vineri dupa-masa ne-am imbarcat in Solenzita lu’ Adi. Da-i drumu’ ca-mi vine sa plec ! Basculantele in spinare, harti, briceag, compas, lanterna…haleala 10 kile.

Bucuresti-Cabana Voina 3 ore, pe directia Campulung, Leresti. Se lasa masina la Voina si o iei pe jos pana la cabana Cuca (1210 m). La Voina, maneaua duruie din cabana pana la râu. Zona e de poveste. Ne asezam la masa: mici, cartofi, salata, bulz. Bere. Rucsacii din nou in spinare, mars fortat pana la Cuca. 40-45 minute. Pe alocuri, argeşeni care iesiseră cu cortul. Reteta clasica: frigarui, bere, manea. Sa traiasca !

Ajungem la Cuca si cabanierul se mira de precizia noastra. Nu-l stia pe Adi Apa rece de izvor ţâşneste din pământ si-ti vine sa stai cu capul in apa pentru deparazitare. Oricum e simplu: la Cuca nu e curent electric, nici semnal GSM. Semnal nu e nici la Voina! Stam la un ceai cu cabanierul, vine si juniorul sau. Adi scoate hărţile (copii xerox) si ne plimbăm visători cu degetele: şi Papusa si Iezer !! Intr-un tarziu, Adi pune ceasul sa sune. La 6 jumate. Alea iacta est. Va vine sau nu sa credeti: m-am acoperit cu pături de frig…

O masă frugală pe la 7 dimineaţa. Sacii de drum sunt gata.

La 50 de metri de cabană, drumul intră in padure. Lasciate ogni speranza. Imi vine sa urlu, dar e o chestie de onoare sa tac. Poteci inguste printre arbori uriasi. Restul e urcuş. 40 de minute de urcat prin pădure. Urmăriţi banda albastră! La ieşirea din pădure, bucuria ne este brusc curmată de stropi inselatori. Ne adăpostim sub un brad cu voaluri si scoatem pelerinele. In câteva minute, bezna se lasă peste noi. Se porneste furtuna! Adi prinde din ochi un loc mai bun si fugim. 4 brazi ai Proniei, crescuti unul lângă altul, formează un adăpost in careu. Ne asezam pe pamânt si asteptam. Trece juma de ora, trece o ora. Se lasa frigul si Adi scoate la iveala Antivirusul de la BitDefender! Doua inghitituri de palinca si ambrozia incepe sa incalzeasca sangele… Pasarele incep sa vorbeasca intre ele si iesim si noi din adapost. La drum !

Urcam 15-20 minute si observ ca avem semnal: doar Vodafone ! Ne repezim sa dam telefoane. In timp ce ajutam operatorii sa treaca pe profit observam cum niste balauri navalesc dinspre Iezer. Furtuna 2.0 Padurea era deja in spate…Observ undeva in panta, in partea dreapta, niste brazi. E singura solutie si o luam la fuga. Nu apucam sa ne strecuram si incepe. De data asta e cu pietricele! Capul in pamant si dormitam. Ii cer lui Adi Antivirusul. Imi inghetasarea mainile si picaturi de apa se jucau huţa pe spinarea mea. Se scurg alte 30 de minute….Iarasi pasarele. Iesim si noi…Doar pentru 5 minute pentru ca o perdea de ploaie avanseaza rapid catre noi. Din fericire e ultimul val. Va urma un senin rece, purtat de vant.

Reincepe urcusul. Adi are tot timpul niste metri in fata mea si imi e tare ciuda!! La 2200m apare o stana. Ne vad si caini carora nu le plac strainii. Fie ei pe doua picioare. Facem un ocol, mai urcam ceva si ma prabusesc pe iarba. La soare. Si la uscat: pantaloni, sapca, incaltari, ciorapi…Pana ma pun pe picioare, Adi e deja pe culmi. Pot si eu!

Pe la 2300 observ ca a amutit Vodafone si vorbeste Orange. Din pacate nu observ unde ma asez si o pata mare de balegar imi da o nuanta noua la pantaloni. Asa e la munte….Dar sfarsitul nu-i aici. Ajungem si la o turma de oi. Mai intai ne ajung cainii, ciobanul mai in varsta vine sa ne protejeze. Mai e de urcat. Mi se pare infinit. Mai urc putin si ii zic lu Mese: du-te tu inainte si daca e frumos vin si eu Trage de mine si ma ridic…

Vf. Papusa are 2.391m. De acolo se vede tzara: Piatra Craiului, Fagaras…Suntem pe pamant, deasupra tuturor. Ce as putea sa iau de acolo cu mine? Panta rei… Doar Memoriile: neuronala si flash Mancam ceva, se bea berea traditionala si am mai sta noi, dar niste balauri dinspre…Harghita ne ridica in picioare. Restul e poezie…De fapt a fost poezie pana in clipa in care ciobanii cu care ne mai intalnisem ne spun cum trei lupi le-au mancat un o oaie si un caine, iar ursul a luat si el ceva la pachet…

La coborare trec pe langa brazii lui Dumnezeu si am un impuls idolatru.

La ora 4 erma pe Papusa…pe la 6 jumate ajungem la Cuca. Izvor, izvor, izvor…Impachetam si pornim iar la drum. Spre Bucuresti via Voina…