Trenurile grajdurilor umane – drumuri de concediu II
Sunday, 26 August 2007, 13:49 |10 august, noaptea
Sa tot fi fost ani multi de cand nu mai mergeam la mare ca tot romanul in concediul de vara. Tare multi ani. De cand cu lucrarile alea de cale ferata, drumul la mare se poate transforma in agonia unei nopti de vara. Daca alegi sa pleci noaptea cu Personalul, acel tren al carui diminutiv este trenul groazei…
Varianta hotel-litoral nu s-a pus in discutie si pentru ca am putut sta intr-un bloc din Neptun. Ceea ce a insemnat si o mica bucatarie printre bagajele superlative. Decupati aceasta imagine umblatoare (2 oameni cu multe si grele bagaje) si mutati-o pe peronul noptii de Nord. Acolo unde, la 1 noaptea, vuia alcoolul din minorii impartiti in doua cete: Costinesti si Vama. Imi recunosc greseala, calculelele proaste, dar incerc sa estimez numarul celor care vor ramane pe langa tren. Si tot veneau. Nu si Pernasolul. Cel care trebuia sa plece, cumva, cu tot norodul pe la 1.40 de-abia s-a zarit cum calca sina pe la 2.20…Si se da semnalul de asalt. Urlete, impingeri, disperare… prietenii CFR-ului cunosc culoarea locala. Hopa-sus in grajdurile motorizate, cu papornite, basculante, cu toate membrele la locul lor…Stiti reteta celor intepeniti pe culoar: mobilitate. Si cum tot pamantul este loc de reflectii, acilea constatai iarasi ca fumatorii pot ajunge la performanta cei mai nesimtiti dintre pamanteni. In rest, hip-hoperi alcoolizati de-un primitivism socant chiar si pentru mine, pustani care au vomitat pe ei si s-au pisat in somnul ratiunii, golind un compartiment. Salu(t)brizati profunda Vama a libertatilor expectorate! Dar daca ceea ce te agreseaza e cu voie de Sus ca sa te incerce, sa te intareasca, atunci m-a intarit cu o tristete faradesfarsit…
Restul e uitare, ceatza dobrogeana…gara din Constanta. Nimeni nu-ti spune de intarzieri, de sosiri. Important este sentimentul ca, daca il ai pe Dumnezeu, ajungi undeva. Chiar la mare. Pentru statiuni, mai intai se ajunge la Mangalia: 5,5-6 lei, cu atocarul. Din Mangalia iei microbuze care strabat salba de statiuni a litoralului: Neptun/Olimp-Saturn/Mangalia (2lei). Despre viata pe Neptun, intr-o alta relatare…
6 Responses to “Trenurile grajdurilor umane – drumuri de concediu II”
Am fost în concediu. La mare. De duminică până vineri. Åžase zile, cinci nopţi. A lipsit foarte puţin sa ma simt bine pe litoralul romanesc.
Staţiunea turistică de interes naţional Venus. Hotel Dana. Patru stele.
După un drum de trei ore jumătate, am ajuns la hotel. Ne-am cazat rapid. Camera s-a prezentat în condiţii bune. Zugravita, mobilier nou, lenjerie curată. Oferta camerei era dublată de frigider, aparat de aer condiţionat (funcţional), televizor cu aproape 30 de posturi TV. Baia, OK.
Toate bune pentru început. Pe lângă micul dejun inclus în preţul camerei, am plătit şi prânzul.
După ce ne-am cazat, ne-am îndreptat către restaurant. Åži din acest moment a început România. România serviciilor proaste.
Ni s-a prezentat o listă care cuprindea trei ciorbe, trei felul II, două salate şi un desert (clătite cu ciocolată).
Meniul restaurantului era mult mai generos şi în mod normal ar fi trebuit să avem bonuri valorice pentru prânz.
După mine, fiecare turist ar fi trebuit fie să se încadreze în valoarea bonului, alegând ce vroia din meniu, fie să consume mai mult şi plătească suplimentar.
Trecem peste acest aspect şi comandăm. Åži timpul universal a început să înghită şi timpul meu.
Cred că primul prânz “žmi-a mâncat” între 90 şi 120 de minute. Ală micu s-a plictisit, a început să îşi facă numărul, iar ospătarii se mişcau ca ochii mortului. Nu aveau nicio treabă. Deh, no şpaga, no happy.
Parcă Dumitrache&Co au comandat pentru prima oară la acel hotel două ciorbe de văcuţă, o ciulama şi cartofi cu ficăţei şi două clătite cu ciocolată. Cred că bucătarului i s-a aplecat, a văzut negru în faţa ochilor, când a citit comanda. Parcă era în faţa examenului vieţii.
Fiind prima zi, am înghiţit cu noduri situaţia şi am tăcut.
Ne-am întors în cameră şi am făcut duş cu o apă care încerca să îşi amintească dacă a fost sau nu caldă.
Am abordat recepţia şi ne-a spus că situaţia se va reglementa, ceea ce s-a şi întâmplat şi tot sejurul nu au mai fost probleme.
Primul mic dejun. Subţire, de vara, oferta. Meniul cuprindea ouă prăjite, un fel de caşcaval, un fel de şuncă, un fel de salam, cremvursti fierţi, un fel de cârnaţi prăjiţi, croisanturi, cafea, lapte, ceai, iaurt, fructe (prune, banane, portocale, caise), fulgi de porumb, gem, unt, pâine, suc şi cam atât.
Meniu de bucătar leneş şi patron (am înţeles că-i italian) pus pe jecmăneală.
Eu, jurnalist, trecut prin atâtea hoteluri cu ştaif, unde dimineaţa nu ştiam cu ce bunătăţi să mă binedispun, încerc să mă satur dintr-un meniu sărăcăcios.
Ne întoarcem de la plajă şi luăm, din nou, prânzul. Atrag atenţia ospătarului că am pierdut aproape două ore la prânzul anterior, şi lucrurile încep să se mişte mai bine, chiar suprinzător. Circa o oră. ÃŽn schimb, meniul identic cu cel din ziua precedentă.
A treia zi. Mă aşez la masă şi trec 15 minute fără să fiu băgat în seama. Mă duc peste ospătari şi le atrag atenţia că aştept de ceva vreme. Ei invocă lipsa meniul, după care îmi spun că noi figurăm la cină. Mă duc peste o directoare, verifică şi îmi dă dreptate. ÃŽi atrag atenţia că meniul prezentat l-l-am avut şi în primele două zile şi încropeşte un altul. Tipic românesc.
A patra zi. Bucătarul îşi arată, în sfârşit, talentul culinar şi ne stricăm toţi trei la stomac. Noi, ca adulţi, ne-am mai revenit, dar ală micu”™ până la finele sejurului n-a mai mâncat cum trebuie.
ÃŽn rest, apa curată, fără alge, plaja OK, dar cu rromi care vând nămol, plus biletistul cu oferta de la grădina de vară Saturn, unde urma să performeze Guţă, Nuţă, Puţă şi alţii.
Vremea a ţinut cu noi, fără ploaie, iar soarele n-a ars prea tare.
ÃŽn plus, hotelul era dotat cu o grădiniţă, bine dotată, unde ală micu”™ s-a simţit în largul lui pentru scurte perioade de timp.
P.S. Acasă ne-a aşteptat soacră-mea cu o varză gustoasă cum nu mai ea ştie să facă. ÃŽi mulţumesc pe această cale.
vaz ca se rezolva multe prin comunicare directa
unele erau fara sare si piper, dar important e rostul mancarii 
io am mancat prin statiune si nu m-am stricat la stomac
Alexander, fratele meu alb, tu ai mers cu personalul???
De ce?
@Mese – bine scris, insa dureros de adevarat. Romanian know-how is top notch… NOOOT!
daca nu mergeam, nu experimentam, nu povesteam
…capitanul paraseste ultimul corabia..
Bun blogul!
M-am speriat rau de tot. Si eu … care vroiam sa merg in vara asta (2008) la Dana! Oricum nu alegeam Venus pentru plaja. De acolo a disparut nisipul si a ramas praful!
Acum ma gandesc sa merg la Jupiter. Imi place nisipul de la Neptun! E vreun hotel cu servicii acceptabile calitate-pret la Jupiter? Ce parere aveti despre Iris-Nalba, de la Jupiter?
Ma gandesc ca mai sunt cativa curiosi, ca mine, despre serviciile de pe litoralul romanesc. Nu stiu ce hotel sa aleag. Eu, personal, in fiecare an trebuie sa schimb hotelul si restaurantul. An de an sper sa gasesc un hotel mai bun in Romania. In Bulgria nu vreau sa merg; poate imi fura “Stoicikov” masina. Si tot din cauza lui “Stoicikov” nu pot sa merg nici in Grecia.