Alex Rădescu

D-na Lidia Stăniloae si “obsesia” Arsenie Boca

Friday, 19 October 2007, 10:10 |

“Lumina faptei din lumina cuvantului” Impreuna cu tatal meu, Dumitru Stăniloae – o carte autobiografica a familiei Stăniloae, scrisă de fiica celui mai important teolog ortodox român. Doamna Lidia Staniloae Ionescu este singurul copil al familiei, ajuns la maturitate. Parintele profesor a mai avut un baiat, mort la putin timp dupa nastere si o fata, decedata in adolescenta. De fapt, greutatile au insotit viata familiei Staniloae. Profesorul a fost dat afara de Petru Groza din functia de rector al Academiei Teologice la Sibiu, au venit in Bucurestiul postbelic si li s-au dat doua camarute cu apa la galeata in curte. La Institut era privit ca mistic, ceea ce pe vremea respectiva putea sa insemne ani grei de puscarie. In 1958, la varsta de 55, profesorul Staniloae a fost saltat noaptea din casa pentru apartenenta la periculosul grup Rugul aprins. Antologica este replica avocatului: E nevinovat. Va lua 5 ani. In 1963 a revenit in camarutele cu ţurţuri de pe strada Cernica, rastimp in care familia nu a stiut nimic despre el, daca mai traieste sau nu…Cartile, tratatele sale i-au adus respect chiar si din partea unor teologi catolici, protestanti. In inghetul bucurestean primea pe oricine, la orice ora: studenti, intelectuali, preoti, calugari. Din pacate, in randul unor profesori, preoti a aparut invidia. Si cand nu au mai putut sa-l atace pe profesorul Staniloae, s-au razbunat pe nepotul sau care la randu-i a urmat teologia.

Si daca nu ar fi scris Dogmatica si multe alte carti, traducerea Filocaliei (vol I-XII) a carei editare s-a lungit pe parcursul a zeci de ani, ramane o opera fundamentala pentru spiritualitatea romanesca. Pe parcursul cartii, d-na Staniloae revine de mai multe ori, obsedant, asupra parintelui-calugar Arsenie Boca, incercand sa elimine contributia sa la munca asupra scrierilor Sfintilor parinti. Se intelege ca parintele Arsenie l-a ajutat putin la traducere prin anii ’40 si atat. D-na Staniloae a intalnit in mai multe randuri pareri cum ca tatal sau ar fi inceput uriasa munca prin Arsenie Boca si doreste sa stabileasca adevarul. Mai mult decat inlaturand o posibila influenta din partea calugarului, fiica prof. Staniloae arata ca Arsenie Boca ar fi abuzat de harul său uluind mulţimile, comportament nu tocmai ortodox, constrastând si cu firea părintelui sau. Recunosc ca am o alta imagine despre parintele-calugar Arsenie Boca iar cartile sale sunt de mare folos pentru induhovnicirea noastra.

D-na Staniloae este foarte mandra de parintii sai, de familia in care a crescut in vremuri grele, de teroare. Rar mi-a fost dat sa citesc asa randuri pline de respect, dragoste, veneratie fata de Om si munca sa intelectuala.

Interesant este faptul ca dintre fostii patriarhi, doar Teoctist s-a preocupat de parintele Staniloae.

Emotionante sunt, in carte, relatarile despre intalnirea cu Mircea Eliade, dar si cele cu parintele Cleopa.