Alex Rădescu

Jurnal catalan/2008 – Dupa ziua de duminica

Echipa a ajuns cu bine la destinatia catalana, dar avem parte de o deplasare cu surprize pe toate planurile. Pe Otopeni, la poarta 2 ne asteptau doua personalitati, in felul lor. Eugen Preotu (consilier, subsecretar, venerabil om de IT&C) precum si distinsul gentilom Iulian Enache Fireste, ambii se imbarcau pentru MWC. Intalnirea dintre Birzoi si Enache s-a lasat cuprinsa de un solid magnetism. La putin timp dupa asezarea in oras, cei doi disparand in preafrumoasa urbe. Au fost descoperiti (fara sa stie) discutand undeva prin Barceloneta despre Picasso, Gaudi si alte lucruri grele la ficat

In fine, i-am lasat pe cei doi si ne-am continuat drumul catre un restaurant pentru ca desi am zburat cu Tarom (the best air-food) foamea ne rodea cumplit. Fiind duminica dupa-masa, cu greu gasesti o masa pe undeva. Toate terasele aveau lista in asteptare, 5-7-10 clienti asteptand sa se elibereze mese! In cele din urma, un spaniol ne-a gasit niste locuri la localul sau, inauntru. Acolo, o harmalaie teribila (mai ales de varsta a treia). Din fericire nu se fumeaza in interior. Poate nu va vine sa credeti, dar am asteptat vreo 15 min sa vina cineva sa ia de pe masa farfuriile murdare si alte resturi. Desi le spuneam chelnerilor (indieni, pakistanezi si alti asiatici) ca trebuie sa cureteze masa, ei nu se sinchiseau! A venit unul, a luat cateva farfurii si nu s-a mai intors. In cele din urma, a venit un baiat si s-a ocupat de noi. Nu era spaniol si de-abia ne-am inteles. Meniul: paella, sangria, niste salata, pestisori… Vorba celor de la Slow-food: bun, curat, just

Tiptil s-a furisat seara. Fetele au scapat pe Rambla, mr.Vaciu cu d-l Preotu au ramas undeva pe bulevard iar eu cu Victor am plecat printre stradutze spre hotel. Cum apa de la hotel nu e de baut (mirosul de clor din wc-ul scolar e chiar parfum) a trebuit sa luam ceva apa de pe bulevard. La 1,5l platesti 1,45euroi…

Altfel, Columb e la locul lui, boemi, negustori stradali…

Si a fost prima zi.