Alex Rădescu

Scrisori persane – vol.2: Funcţionarul politic

Monday, 30 June 2008, 21:47 |

Cu niste zile in urma, eram in Bikers la ziua unui prieten. Puţine motoare, boxele de la terasă erau off asa că dialogul, conversatia, povestile au fost in toi. Mai ales că pe masura ce îmbătrînim la serviciu, momentele de reuniune sînt mai rare. Din interiorul barului, decibelii heavy metal răzbăteau.Suficient.

Printre convivi, amicul Uzbec, acest poştaş guraliv, un ziarist din alte vremuri. Sau mai degrabă prins intre vremuri.

Intre nişte rînduri de Becks, Uzbec s-a apucat să ne povestească despre un coleg de-al lui frate-su, funcţionar la o importantă companie de stat.

Toni este un intelectual în aspiraţii şi mimică. Şi are o vîrstă. Însurat de ani buni, dar fără copii fincă viaţa politică în care a fost angrenat şi meandrele societăţii nomenclaturist-fanariote l-au absorbit. Toni are în el un zăcămînt, are minereu (pardon de expresie) dar salonul românesc, fumul politicianist, infiltrările humanoizde, pregătirea şarjei specialiştilor l-au… neîmplinit pînă la urmă.

Paradoxal, dar tot partidul i-a dat loc de muncă. Dar partidul cere jertfă. Şi atît de mult s-a jertfit Toni pentru partid, atîţia neuroni crucificaţi între mape, discursuri, articole, rezoluţii şi circulare, încît…Toni nu mai dădea pe la serviciu. Da! Practic, Toni era necunoscut de colegi. Era personaj misterios, dar nu necunoscut le era salariul care intra cuminte şi regulat pe cardul lui Toni. Ştiau Partidul, dar nu şi omul de sub sigla Partidului. Şi treceau lunile, şi Partidul se eroda la guvernare, în parlament, pe culoarele democraţiei locale.

Şi a venit o zi in care Partidul lui Toni a fost strivit, învins, eviscerat. Şi in disperarea lui, Toni a făcut un gest dramatic pentru fiinta sa intelectuala. A venit la locul de munca, acolo unde functionarul din el a trebuit sa-si puna coatele pe birou, mina pe mouse si sa navigheze. Pe net. Si de atunci, Toni tot suspină. Şi înjură, şi mai mimează nişte intelectualisme, şi încă visează la Partidul pierdut de ţară.

Iar în aşteptarea excavării minereului intelectual din el, Toni îşi face de lucru. Pe un cont de social network.
…………………………………..

Uzbec ne povesteste o gramadă pe la intâlnirile periodice, din breaslă, din lumea mică, din lumea mare, cu bere si alune. Cum el tot nu are blog, ii public eu povestile. Dar atunci cand o sa-si faca ii voi transfera povestirile, ca sa mai umble el la ele. Stiu ca de undeva din Militari asteapta si acest al doilea text…