De povestea săsească
Monday, 28 July 2008, 08:10 |Week-endul care abia trecu, turbat incepuse. Îmi făceam bagajul pentru Ţara de peste păduri şi realizez că nu mai am nici card, nici buletin. Dă-i căutări, dă-i telefoane. Pune-i si pe alţii pe jarul care nu te mai incăpea pe tine. Blochez cardul si stau in loc ca ametitu’: sa ma duc la politie sa declar buletinul pierdut sau sa plec in părţile săseşti ?
Mă reîntorc la bagaje, ceasurile erau foarte tîrzii, mai îndes ceva la repezeală şi sparg uşa. Pe drum încep să-mi aduc aminte de lucrurile (importante) pe care le-am uitat (sic!) acasă…
Drumul a fost lung pentru că grijile pe care mi le tot făceam erau apăsătoare.
Dar cum Dumnezeu are planurile Lui, seara de vineri avea să se termine într-o altă cheie.
La Viscri, ceasurile şi locurile sînt altfel. Aşa cum sînt rupturi în cer, aşa sînt şi rupturi pe Pămînt.
Cei de la ADEPT m-au cazat (alături de alţi voluntari ) în casa de la numărul 163. Casa cumpărată de prinţul Charles.
şi de povestea abia începe….
One Response to “De povestea săsească”
de la ACCEPT?