Alex Rădescu

Sfinţii Martiri Brîncoveni

Sunday, 17 August 2008, 23:24 |

Ziua de 15 august 1714 a fost una de spectacol la colosseum pentru ambasadorii europeni de la Înalta Poartă. Nişte barbari valahi, adulţi şi copii, şi-au întins gîturile sub securea călăului, respingînd invitaţia la Coran şi turban. Fireşte, de neînţeles astăzi pentru organizaţiile care se ocupă de buna educaţie a copiilor care, probabil, l-ar fi tîrît pe decapitatul Constantin Brîncoveanu la Haga şi Bruxelles. Şi la fel de neînţeleşi, inutili şi dăunători în faţa Solidarităţii pentru Libertatea de Conştiinţă.

Oare ce duh este acela care se tulbură şi se răzvrăteşte în faţa Martiriului familiei Brîncoveanu şi a sfetnicului Ianache Văcărescu?
……………………

Pe de altă parte, ce simplu ar fi fost în cazul Brîncovenilor un creştinism al noii Europe, un creştinism modern, al ecumenicităţii. Al tuturor sub razele unui singur Dumnezeu: o rază hristică, una islamică, una mozaică, una…liberă de constrîngeri. Ceea ce face din cazul Brîncovenilor o dramă a talibanismului, a lipsei de comunicare şi pînă la urmă a unicităţii în relativism!
………………………

Cu toate astea, ieri au bătut clopotele în casele creştinilor. Cu lacrimi pentru sfinţii martiri şi de mulţumire că nu stăm cu Coranul pe genunchi. De altfel, pentru aceasta cerem iertare lu’ Cărtărescu şi Mihăieş, lu’ Bădiliţă şi Bucurenci, lu’ Mircea Toma şi Lucian Boia, altor intelectuali şi numeroşilor blogeri trendy de care avem lapsus. Nu pentru inefabile zgomote de clopot, ci pentru inaccesul de timpuriu la o pedalare prin cultura verde.

Martiriul Brîncovenilor este cu adevărat preţul Ortodoxiei. Singurul.

PS. Dan Puric vorbind despre jerfa Martirilor Brîncoveni.