La Înălţarea Crucii
Sunday, 14 September 2008, 11:53 |Intre Crucea realitatii si bucuriile straine ale inchipuirii
Ne e frică, ruşine, scârbă să ne acceptăm propriul eu, cel compus din atâtea nimicnicii, răutăţi, neputinţe şi tinzând mereu către zădărnicii. Pe unul ca acesta îl dosim nu doar de prieteni sau de duşmani, ci şi de noi înşine. Şi atunci, pur şi simplu, printr-o acţiune ascunsă şi perversă a minţii, ne închipuim că suntem altceva decât suntem de fapt. Chiar dacă nu trăim complet liniştiţi cu această închipuire de sine, căci adevărul, ascuns în noi înşine, răzbate din când în când la lumină, o preferăm totuşi războiului inconfortabil şi dificil cu noi înşine.
Să nu uităm că întotdeauna crucea este adânc înfiptă în pământ, adică în realitatea crudă din jurul nostru şi din noi înşine.
Ce facem cu Crucea lui Hristos?
Sa tradam Crucea. Acesta este singurul mod in care, da, suntem “scutiti” de Cruce. Sa Il tradam pe Hristos, si asa nu vom fi obligati sa luam Crucea, nici sa Il urmam pe Acesta Rastignit. Nu suntem nevoiti sa trecem prin sudori, prin batai, prin bici, prin scuipaturi, prin ocari, prin sange. Nu. Vom fi scutiti de acestea. Nu ne vom “tulbura” linistea cu asa ceva. Ne vom “salva” sufletelele de asa soarta, nenorocita si rusinoasa.
CRUCEA CARE ODIHNESTE
Crucea este usa Imparatiei cerurilor. Trebuie sa regasim sensul Crucii ca biruinta asupra mortii spirituale, biruinta a iubirii. Avem adeseori o reprezentare partiala despre Cruce si despre taina ei redusa la faptul de a suporta o asceza, de a ne infrana de la placeri, de la tot felul de satisfactii. Exista insa si un alt sens al Crucii: compasiunea pentru celalalt.
Ziua Crucii – ospatul si ramasitele sarbatorii
In trecut Ziua Crucii sau Inaltarea Sfintei Cruci era considerata una dintre cele mai importante sarbatori pentru ca, in viziunea taranului roman, crucea era „arma cea mai puternica a Domnului Hristos si a omului”. Intuiţia romanului nostru arhaic se intalneşte cu aceea a Sfantului Efrem Sirul care in Cuvantul sau la Sfanta si de viata facatoarea Cruce ne reaminteste o serie din atributele si puterile Sfintei Cruci: Crucea este „invierea mortilor, nadejdea crestinilor, toiagul schiopilor, fraul bogatilor, surparea mandrilor, semn de biruinta asupra dracilor, povatuitoarea tinerilor, pretuirea negutatorilor, nadejdea celor deznadajduiti, ocarmuitoarea celor ce inoată pe ape, limanul celor inviforati, zidul celor ce li se dau razboaie, tatal sarmanilor, sfetnicul drepţtlor, mangaierea scarbitilor, pazitoarea pruncilor, capul barbatilor, cununa batranilor, lumina celor ce stau in intuneric, marea cuviinta a imparatilor, filosofia barbarilor, impreună-alergarea Apostolilor, lauda Mucenicilor, intreaga intelepciune a feciorelnicilor, bucuria preotilor, temelia Bisericii, propovaduirea Proorocilor, intelepciunea neinvatatilor, lumina celor din intuneric, intemeierea lumii, pierderea capistelor idolesti, puterea celor neputinciosi, doctorul bolnavilor, curatirea leprosilor, indreptarea slabanogilor, painea flamanzilor, izvorul celor insetati, indrazneala monahilor, acoperamantul celor goi…”.
One Response to “La Înălţarea Crucii”
deci se poate…cred ca nici mai psihanalist psiholog nu ar putea aduce obiectii acestui text.
sanatate si sa traiesti!