Primul “tricou rock”
Monday, 3 November 2008, 09:14 |Ma bagasem zilele trecute printr-un dulap cu haine si am dat peste primul meu tricou rock. Daca nu insel, ultima data l-am purtat pe la un festival Sighisoara. Sa fi fost cel din 2001? Posibil..
Am devenit fan Queen prin 1991-1992 si m-a tinut citiva ani buni. Tricoul a fost cumparat prin toamna lui ’92 si a costat 6000 de lei. Vremuri…
Sunt curios care a fost primul tricou rock la Pavel, Tudor, Birzoi si Vali 
21 Responses to “Primul “tricou rock””
Megadeth (Rust in Peace). Prin 91 sau 92…
a mai ramas vreo urma din el ?
din pacate nu. In schimb am vazut-o pe maica-mea prin casa cu un tricou cu Incubus. Cam tot din perioada aia…
nirvana, cu cobain in concert. 1996 seems so long ago…
Primul a fost de fapt un imprimeu cu Guns’n'Roses, pe care mi l-am lipit pe un maiou alb. Apoi nu mai stiu daca primul tricou propriu-zis a fost cel alb cu un demon verde, cu Slayer, “Root of All Evil” sau cel negru cu Megadeth, “Rust In Peace”, prin 1992. Oricum, la asta din urma tin cel mai mult… sau tineam, ca l-am luat cu mine, in semn de respect, cand a venit Mustaine in 2005, si l-am pierdut prin invalmaseala.
@zoso: in faza grandj nu te-am prins
@paul: deci totul e desertaciune :0
@alexander: s-a decolorat si am trecut pe lucruri mai serioase.
Nu ai avut geacă de blugi ori ghiozdan de care să prinzi insigne şi pe care săs crii cu pixul Metallica, Guns… şi aşa mai departe? Înainte de tricouri
Sau mai erau abţibildele care se imprimau la cald, cu fierul de călcat.
@adrian: pe geaca de blugi a stat scris, o perioada, “paint in black” iar pe niste blugi taiati de la genunchi in jos am scris “kiss army”
etc.
“Ride the Lightning” este primul tricou cu rautati. L-am primit cadou prin 95 de la Ricsi. Fusese al lui. Il purtase.
Eu nu mi-am cumparat in acea perioada niciun tricou cu morti. Cum nici gauri in urechi nu mi-am facut. Din simplul motiv ca toti rockerii aveau. Iar eu eram gica contra.
De vreo 2 ani am inceput sa imi cumpar /produc tricouri: Syd Barett, Sex Pistols, King Diamond, Ramones, Anathema. Acum cand a devenit fashion. Le am dar nu le port tocmai pentru ca le vad prin toate revistele de moda gen Harper’s, Elle samd. Gica contra in continuare.
Prin 89 mi-am cumparat insa tricou cu Michael Jackson. Cunosc un fan undeva prin raspunsurile de mai sus. Dintre toti ceilalti rockeri de mai sus a mai fost vreunul fan? Io recunosc.
Primul a fost un imprimeu cu Slayer pe o bluza de trening verde
. Erau niste firme care iti imprimau ce vroiai tu pe tricouri.
Printre primele tricouri rock, de fapt grunge, coperta albumului Nevermind al lui Nirvana, aia cu copilul care inoata.
Aveam mai multe cu Nirvana, unul cu Megadeth si…nu mai tin mine!
@andrei: si tu cu grandj-ul ?
@tudor: tricoul ca tricoul, dar shuvitza
Da, eu cu grunge-ul eram.
Si cu punk-ul, cu anarhia, cu ”jos sistemul”…de-astea!
Da, si eu am avut un tricou – de fapt il mai am – cu Michael Jackson, “Bad”. Mai dorm in el din cand in cand. Iar Gica Contra n-am fost, nu ma intereseaza sa fiu o reactie la altceva, sunt eu insumi, fie ca e la moda, fie ca nu.
Geaca de blugi, fara maneci, era “desenata” de prietenul meu Alberto, cu Slayer, Death, Metallica, Sepultura etc… Plus o geanta de masca de gaze, accesoriu foarte purtat pe atunci in Piata Romana, pe post de ghiozdan.
Paul, te stiu de 26 de ani. Gica contra face parte din a fi tu insuti. Esti un personaj cunoscut in anumite medii. Si cred ca se gasesc cativa care sa confirme.
In alta ordine de idei, singurul accesoriu rock pe care il aveam era sigla Metallica … metalica. O purtam uneori de gat.
In rest blugi evazati, geaca cu insemnul flower power, tricouri cu flori.
Urmariti rubrica “suveniruri” de la mine de pe blog. Veti vedea anumite personaje in perioada lor metalica.
@tudor: pai e timpul pentru episodul II din “suveniruri”
@Tudor: te inseli – sunt Gica Contra atunci cand opinia in fatza careia ma aflu ma revolta, nu pur si simplu de dragul de a fi impotriva. Am dezvoltat chestia asta si intr-un manifest artistic scris acum vreo 8 ani. Nietzsche spunea – si in cazul de fata, bine spunea – ca una dintre cele mai mari erori este sa “devenim o reactie”. Trebuie sa ne cladim existenta pe atitudine coerenta, nu reactionand la ceva. Altfel, vom deveni noi insine dependenti si definiti de lucrul la care reactionam – chiar si in cazul unei reactii potrivnice. Si ca sa fiu mai concret si mai on-topic, nu sunt rocker pentru ca detest techno-ul, ci pentru ca imi place rock-ul. Detest techno-ul din alte motive, dar daca maine ar disparea, relatia mea cu rock-ul nu s-ar schimba in niciun fel.