Alex Rădescu

Veninoasa şi voluptoasa osîndire a clerului

Diverşi cunoscuţi, colegi de breaslă (posesori de bloguri) au obiceiul ca imediat ce află de un caz nasol în care sînt implicaţi membri ai clerului (de mir sau monahi) să-mi trimită imediat un mesaj, să mă atenţioneze, să mă direcţioneze către pagina de Internet în care apare grozăvia. Fireste, totul însoţit de o ironie. Şi nu de puţine ori, respectivii pun pe blogurile lor captura, link-ul, povestea teribilă a unui preot, monah nevrednic, corupt, imoral etc.

De asemenea, subiectul apare din cînd în cînd şi pe la o ieşire prin oraş, la o cafenea, o terasă, restaurant (îm funcţie de sezon). Mi se pun sub nas, ca un meniu, cazuri în care membri ai clerului îl necinstesc pe Hristos. De parcă eu aş fi părintele Stoica, purtătorul de cuvînt al Patriarhiei

De fiecare dată cînd aud poveşti din astea, nu ştiu cum se face dar primele lucruri care îmi vin în cap sînt chipuri de la diverse secte neo-protestante. Oameni care argumentau mutarea de la ortodoxie din cauza unui preot nevrednic. Asta cînd nu era din cauza nemernicilor ortodocşi care e beţivi şi curvari (după cum mi-a zis o dată un baptist).

Sigur, dezbatarea nu e nouă. Se regăseşte chiar şi în omiliile Sf.Ioan Gură de Aur, marele Părinte al Bisericii din sec. IV.

Nu sînt eu cea mai potrivită (şi instruită) persoană să vorbesc despre păstor şi turmă. Despre tainicile legături între toţi membrii Bisericii (cler, mireni) au scris şi au vorbit numeroşi teologi. Pe de altă parte, atunci cînd vine vorba de sfîrşitul vremurilor, nu puţine sînt şi negrele prevestiri la adresa clerului.

Revin la Sf.Ioan Gură de Aur pentru că am găsit cîteva rînduri* care mie mi-au fost de mare ajutor să trec peste nişte ispite şi sper ca să poată linişti sufleteşte şi pe alţii.

Fără nici o îndoială, osînda clericilor nevrednici va fi foarte grea. Dar nevrednicia anumitor clerici nu este o scuză pentru lenea ta şi nu îţi va uşura cu nimic pedeapsa atunci cînd te vei afla la Judecată.

De altfel, acuzaţiile şi răutăţile pe care le spunem împotriva clericilor sînt ele însele un mare păcat, pentru că nu lovesc numai în acei oameni, ci mai ales în sfînta taină a preoţiei (…) Dacă nu trebuie să ne judecăm semenii, în general, cu atît mai mult nu trebuie să-i judecăm pe preoţi, care oricît de păcătoşi ar fi, ne dăruiesc iertarea păcatelor şi harul lui Dumnezeu prin Sfintele Taine.

Vei spune: Unii clerici pricinuiesc sminteli, vătămînd astfel suflete. Aşa este. Ce spune Evanghelia? Smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala (Matei 18,7). Iar eu adaug: vai de cel care se sminteste, pentru ca sminteala sa arată cît de căldicele îi sînt credinta si evlavia. Iar pe cei căldicei, Domnul îi va vărsa din gura Sa, asa cum este scris in Apocalipsă. Oamenii care sint cu adevarat credinciosi si evlaviosi, se feresc de sminteala. Ei tac si se roaga pentru linistirea celor care s-au smintit si pentru intoarcearea lorin sinul Bisericii. Numai cei cu putina credinta sau cu credinta falsa si cei lipsiti de evlavie se smintesc atunci cind vad pacatele clericilor. Ei nu fac decit sa sporeasca sminteala prin birfele si rautatile pe care le scot pe gura lor. De ce se poarta asa? Fie ca sa faca rau Bisericii (lucru zadarnic), fie ca sa justifice (tot zadarnic) propria lor ticalosie.

*Sfîntul Ioan Gura de Aur – Problemele vieţii (ed.Egumeniţa)

Doamne-ajută!