Alex Rădescu

Blogging-ul si primejdia mărturisirii

Astăzi, la împlinirea a 20 de ani de la petrecerea din această lume a monahului Nicolae Delarohia, integrala Nicolae Steinhardt ajunge la volumul VI: Primejdia mărturisirii. Convorbirile de la Rohia.

Vineri, în toiul polemicilor pe marginea obiecţiilor mele la sondajul Standout cu cititorii de bloguri, totul a fost învăluit într-o altă lumină, lucrurile scrise acilea de mine căpătau noi sensuri. De fapt, îşi dezvăluiau adevăratul sens.

Am avut tot felul de reacţii. Fireşte, le pomenesc (în gînd) doar pe cele care m-au întărit, care m-au încurajat să continui. Printre ele, o neaşteptată mărturisire din partea cuiva din industria online. Care zicea aşa:

Băi, din cauza textelor tale religioase, a mărturisirii tale de pe blog, a icoanelor pe care le agăţi printre rînduri ai fost scos dintr-o campanie publicitară online.

Nu este prima dată cînd mi se spune asta. Prima dată am aflat asta în ianuarie. Un altcineva din online-ul românesc îmi condiţionează participarea la campanii publicitare pe bloguri prin renunţarea la textele religioase. Adică să renunţ la mărturisirea lui Hristos!
Dar să nu generalizăm şi să ne aducem aminte de banner-ele Storm. E adevărat, nu cu susţinerea agenţiei.

În slăbiciunea mea, am fost destul de trist pe moment. Dar mi-am revenit repede, la asta contribuind şi mailul cu lansarea noului volum din integrala Steinhardt: Primejdia mărturisirii. Şi totul s-a schimbat în jur. Paradoxal, m-au năpădit alte stări şi gînduri: mirarea, îndoiala…Să primească Hristos nevrednica şi nesmerita mea jertfă? Cum sa trec cu bine prin aceasta ispita, totusi? Şi am stat ca ars pînă în ceas tîrziu, aşteptînd un cuvînt de departe. Care a venit: Fii tare! (…) Iar de restul nu te ingriji (…)

Totuşi, nu am scăpat de tristeţea că prigoana deja a început. Pînă să se strecoare în cip-urile de control, înşelarea s-a instalat în sufletele celor din jurul nostru. Poate că sînt multe de zis, dar mai bine să îmi văd de drumul şi bîrnele mele.
Şi să nu uităm că e plin pămîntul nostru de moaşte neştiute, de martiri încă prigoniţi de puternicii zilei. Urlă, cu muţenie, suferinţa prin ţară în veacul ăsta de împliniri măreţe în bandă largă.

Şi pentru că tot sîntem în ziua Steinhardt, nu pot să închei decît cu aceste cuvinte atît de dragi monahului de la Rohia, parte din Evanghelia care s-a citit ieri:

Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!