Alex Rădescu

Posedaţi de cartofi prăjiţi şi aripioare de pui

Ar putea fi numele unui nou film Tim Burton: Possessed by french fries and chicken wings. Dar este doar un coşmar în capul meu.

Totul a pornit de la un documentar despre faimosul bucătar britanic (şi mai mult decît atît), Jamie Oliver. La un moment dat este prezentata campania in care s-a aruncat Jamie pentru a schimba radical meniul elevilor. As putea spune ca am avut in faţa ochilor o adevărată cruciadă a copiilor, într-un sens nedenaturat.

Pe scurt: Jamie Oliver s-a dat peste cap sa determine scolile sa renunte la junk food. Dar şocul l-am avut atunci i-am văzut pe copii de-a dreptul isterizaţi de faptul că rămîn fără cartofi prăjiţi şi aripioare sau piept de pui dezosat! Imi repetam minute in sir ca este un teatru ieftin, perfidie britanica, regie…Sa-ti imaginezi ca ţara care a produs Live Aid pentru copiii din Africa, exista generatii de scolari care nu stiu ce e aia o salata, ce-s alea legume verzi, ce sint alea fructe proaspete?! Nu m-a uluit atit meniul genocid, aceasta diabolica mutare genetico-mecanica a puiului de la ferma tehnologizata la scoala, in cetate, la Om cit tragica despartire a individului de un fel de mincare devenit…drog. Prin marketing, prin advertising, prin filme, prin exemplele vecinilor, ale colegilor, prin iresponsabilitate socială! Ce nume trebuie sa poarte aceasta politica monstruoasa, din ce categorie face parte aceasta pervertire in care toti sint inocenti?

Dar sa trecem Oceanul Atlantic la fostele colonii devenite stapine (intr-un fel) peste Marea Britanie. Discovery are un serial despre copiii obezi din SUA. Jandarmul supraponderal a ajuns in situatia in care, pe linga cartiere de centre pentru alcoolici, drogati si psihopati, a inceput sa bage bani in minispitale pentru copii obezi. Adica vorbim de puştani care la 13-14 ani au intre 100 si 120 de kilograme!!!

Tin minte ca atunci cind am fost in Los Angeles, persoanele supraponderale imi sareau in ochi la tot pasul. Documentarul de pe Discovery spune ca in Texas (da, statul ala care ar fi asa de important in alegerea unui presedinte) cam 60% dintre copii sint supraponderali!! Haideti sa facem o paralela intre proiectele de miliarde de dolari pe care le gireaza SUA pentru copiii amărîţi din Africa (cei pe care ii bizîie muştele) şi elevii americani cu media de 100 de kilograme. Nu vi se pare ca e ceva in neregulă? Cine pe cine vrea sa salveze? Orbul pe nevăzător? Asta în situaţia fericită în care proiectele alimentare nu sînt infestate cu arme şi droguri.

Credeam că Supersize me este o senzaţie, un trăznet cosmic. In comparatie cu astea menţionate mai sus e un fel de Festival de la Mamaia

Bucata de documentar pe care am văzut-o la Discovery se termina cu un caz al unei fetiţe care la 13 ani avea 122 de kilograme! Se pregătea de operaţia de liposucţie, un caz greu chiar pentru chirurgul care deja avea in catastif mii de asemenea americani supraponderali. Ineditul cazului venea de la vîrsta pacientului…Totuşi, pînă la operaţie, mama fetiţei încerca să-i schimbe alimentanţia. Încerca să o convingă să mănînce o salată în mijlocul căreia era şi o roşie din aia mică….îmi scapă numele ştiinţific. Cu chiu cu vai a reuşit biata mamă să o păcălească să guste din salată. Totul pînă la roşie: pur şi simplu fetiţa a vomitat!!
Dar coşmarul nu se termină. Trebuie să mănînce şi cîteva fructe: piersici şi caise. Întreabă fata: ce sînt alea caise?!

Sigur, nu trebuie acum să-i împuşcaţi sau să-i scuipaţi pe cei care (încă) mai proclamă că fericirea pe pămînt se numeşte Statele Unite ale Americii. Poate că nici ei (americanii) nu-şi dau seama cît de bolnavi sînt. Probabil că vor creşte producţia de asemenea inocenţi monştri minori, probabil că exportul de masacre la şcoală are o cifră de afaceri tot mai mare (Carrie e depăşit de multă vreme)… Chiar credea Mel Gibson că vor învăţa ceva din Apocalypto? Doar Ninive s-a pocăit iar generaţia multitasking hrănită (şi) de idealurile hippie-corporate e prea progresistă pentru o învechită Biblie.

Dar măcar altora să folosească toate exemplele astea. Care mai eşti sănătos prin satul global?

PS. Vorbind strict de cele pe care le mincam, monstri alimentari au intrat si in Romania. Chiar si in pieţele astea de cartier. Sînt gravele probleme ale agriculturii distruse după 1990, la care se adaugă politici UE, importuri criminale, plecările in Italia, Spania etc. Partea bună este că există soluţii, dar e nevoie de o voinţă naţională, de responsabilitatea fiecăruia. Ma mira faptul ca desi ne ghidam dupa burdihan nu ne uitam si la lucrurile pe care le ingurgitam.
Şi nu de la pietre în geamurile KFC şi McDonalds trebuie să începem