Alex Rădescu

Duş sub stele

Înapoi în oraşul marelui consum. Am renunţat la ideea de a mă conecta prin GPRS, am lăsat laptopul în rucsac. de televizor, ziare, radio nici vorbă. Spuneţi-i cum vreţi, dar am fost unplugged timp de vreo 5 zile. Ce-i drept, am mai folosit telefonul mobil. Doar pentru voce pentru că c’est foutue conexiunea la internet de cateva saptamani si nu m-am mai sinchisit de ea.

Revenind la drumurile moldave, m-am împărţit între satele băcăuane Pădureni şi Horgeşti, cea mai mare parte a timpului fiind însă la Pădureni (vin şi pozele).

Dealuri, soare, pădure, ierburi, gângănii, păpuşoi, praf, livezi, fântână, vin, muşte, căruţe, bătrâneţe, sate, pietriş, găleată, plăcintă, lemn, coasă, fluturi…Dar peste toate, cerul înstelat, minunăţia (gratis şi dintru începuturi) pe care ne-a furat-o Bucureştiul.
Şi cub cerul cu miliarde de ochi (luminători care să lumineze pământul), undeva în fundul grădinii, un duş cu un lighean şi o cană de tablă. O adevărată aventură în miezul nopţii. Dar un neajuns în timpul zilei, cât să te facă să miorlăi după civilizaţie

Aş ma scrie io ceva, dar trebuie să mă duc până la oglinda din baie. Tare sunt curios dacă nu cumva mi s-au dilatat nările de la miresmele inspirate cu nesaţ. Fie şi amestecate, pe ici pe colo, cu iz de bălegar proaspăt