Alex Rădescu

Cand povestile au mai mult miez

Probabil ca intr-o lume ideala, facuta de mine in creion sau din tastatura, imediat dupa 1 noiembrie ar trebui sa ninga. Universul s-ar restrange, treptat, in jurul unei case (din lemn), cu multe incaperi, camari cu muraturi (si alte conserve), pod cu mistere si pivnita cu butoaie de vin, fructe si alte maruntisuri pentru iarna lunga, vizite de la prieteni si momente festive

Lumea povestilor are un gust anume in timpul iernii. Nu as sti la ora asta, cand inca sunt prins cu frazele patratoase ale unui test de smartphone, cum sa leg in cuvinte potrivite iarna si povestile. Sunt si povesti rusesti, dar iti trebuie samovar. Sunt si povesti nordice si d-ale noastre, balcanice, mai vechi decat Miorita.

Chiar si pagina cartii cu povesti e magica. O fereastra in timp, o rastalmacire a lucrurilor pe care le stiai cumva. Plonjon cu privirea imaginatiei in mijlocul filei sau trecerea prin usa de sifonier

Noiembrie a venit, nu ninge si nici macar nu stau la casa. Dar tot e vremea povestilor si in seara asta vorbim pe limba lui Andersen