Alex Rădescu

Avatar. Filmul

Pe scurt: nu imi vine sa-l revad, nu am iesit din sala de cinematograf cu o incarcatura…pozitiva si nu in ultimul rand (ca sa raspund inca o data la o intrebare la cald), e departe de Stapanul inelelelor (Lord of the Rings).

Pentru mine e primul contact serios cu o productie 3D. Cum nu port ochelari (nici macar de soare), am tot simtit ceva in neregula. De vreo trei ori i-am dat jos pentru a ma freca pe urechi sau nas
Cred ca ar trebui ca ochelarii sa ne acopere complet privirea pentru ca altfel suntem tentati sau mai aruncam un ochi pe langa lentila…Si apropos de privit, era ceva dubios cu scrisul: literele pareau intercalate, asa ca de multe ori am preferat sa ma uit cu un ochi

Sigur, participarea la un film 3D se intensifica, dar nu atat de mult pe cat ma asteptam. Esti mai aproape de actiune, dar asta poate sa fie in defavoarea ta uneori: de pilda la scenele rapide (lupta, urmarire) de foarte prim-plan.

Si acum povestea: sunt mai multe planuri sub care poti sa intelegi Avatarul. Fie un manifest eco, umanist, existentialist, fie ca unul pur new-age (panteism, mama-natura, paganism). Pornind de la lumea americana, filmul abunda in problematici locale de impact global: puscasi marini, veterani, operatiunea soc si groaza. Extrapolarea merge ca avertisment.

(si) Romanul se inghesuie la filmul asta (marketing la puterea 10 plus), dar sper sa-si aduca aminte de ceva literatura nationala: (…)tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul/Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este/Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste (…) Ca sa nu dau numai un exemplu (sa crape kartare$ku, na! ), referindu-ma in special la scenele de final cand toate vietuitoarele se napustesc peste cotropitor.

Despre humanoizii nav’i, intial ma asteptam sa nu fie tot oameni, dar pana la urma, pentru un mesaj coerent al filmului, cred ca e firesc sa fie asa.

Atat deocamdata, astept si alte pareri.

PS. Avatar. Jocul