Alex Rădescu

Alice în Ţara Minunilor – filmul lui Tim Burton

Am asteptat mai bine de 3 luni zile intalnirea din seara asta: Tim Burton’s Alice in Wonderland. Iar prin sârma tot mai încinsă a reveriei (care pregătea momentul) a trecut şi o lectură la 30 şi de ani a povestirii lui Lewis Carroll.

Nu am de gând să povestesc (tot) filmul. Pentru flamboaiantul motiv pe nume Mad Hatter. Adică Pălărierul nebun. Adică personajul interpretat de actorul preferat al lui Tim Burton, aţi ghichit, Johnny Depp. Să fie încă un film pe umerii lui Johny Depp sau încă un film pentru Johnny Depp?

Încerc să găsesc motivele pentru care chipul Pălărierului nu imi dispare din faţa ochilor, fie şi aidoma unei Chesire cat (superb computerizată în 3D). Să fie de la nevoia de nebunie din viaţa de toate zilele (cum ar spune Zorba al lui Kakoyannis)? Să fie de la uluitoare putere a lui Depp de a se mula pe personaje slightly mad (de la Burton sau de la alţii)? Să fie de la machiaj?
De fapt e cu din toate. Şi pentru asta de-abia aştept o nouă ocazie să revăd filmul (nu neapărat 3D).

Filmul doar porneşte de la Alice… a lui Carroll pentru a dezvolta o altă poveste, dar lipsită de acel pseudo-nonsens al cărţii. Burton a preferat să renunţe la mesajul călătoriei lui Alice (mutat practic în minutele pe care le petrecem alături de personajele din lumea reală) pentru a se dezlănţui în nesfârşitul său apetit pentru fantastic, grotesc, gotic şi umor negru.

Comparând cu Avatar, Alice in Wonderland 3D e clar superior (oricum îi e superior pentru că are personaje, ceea ce Cameron nu a fost în stare să creeze). Bogăţia detaliilor care se pretează la imagini tridimensionale este captivantă. Pe de altă parte, am constatat acum mai bine ce înseamnă IMAX, urmărind Alice… la Cinema Pro. Diferenţa e clară (în favoarea IMAX), deşi nu am mai avut de-a face cu zgârcenia care la AFi Cotroceni te lasă fără o subtitrare specifică filmelor 3D.

Revenind la Alice în Ţara Minunilor, revin la obsedantul personaj al lui Johnny Depp. M-am lipit de el, ontologic şi axiologic
Până mâine? Aş zice nu! Oricum, el fură întregul film şi pune în umbră cam tot ce roieşte în jurul lui. Cu o excepţie – Iepurele de martie

De asemenea, nu am putut să nu remarc motive din Cronicile din Narnia, inclusiv constructia epica/scenica a confruntarii finale.

…mi s-a facut somn. prabusirea in visarea de noapte e nepretuita. uneori e o nebunie..