Alex Rădescu

Ioan Chirila si Dobrin. In Mexic ’70

In salturi si prin toate mijloacele de transport in comun, am reusit sa parcurg cap-coada Jurnalul sentimental Mexic ’70 al regretatului gazetar Ioan Chirila.

Am considerat ca era modalitatea optima de a intra in starea Campionatului Mondial de Fotbal din Africa de Sud. Imi sunt tare dragi aceste memorii, aceste arhive, mai ales atunci cand sunt imbracate in straie literare, cu subiectivismul de rigoare. Nu vreau sa postez o viziunea critica asupra cartii, doar sa aduc aici un paragraf important pentru istoria fotbalului romanesc.

* De vorba cu Dobrin. La Guadalajara.

(…)Pe trotuarul de vizavi, la umbra, se plimba, cu pasi lenesi, Dobrin. Ma vede. Imi zambeste, dand din cap a neputinta. Se apropie. “Ce mult as fi vrut sa nu fi venit aici! Si, de fapt, nici nu stiu de ce am fost adus. Asta sunt. Nici mai bun, nici mai rau.

Se stia ca va fi cald.Se stia ca nu alerg ca Parcalab. Se stia, intr-un cuvant, ce pot face. De ce a trebuit sa vin aici? Stiu ca nu poti juca oricand, dar cred ca as fi avut dreptul sa fiu macar rezerva. Ca si Dan Coe, macar pentru cele cateva lucruri bune pe care le-am facut. Macar pentru golul acela din meciul cu Portugalia, care ne-a adus pe toti aici. Macar pentru meciul cu Grecia, cand am jucat cu toate ca in unele minute simteam ca mi-ar trebui doua carje…Acum mi-e dor de casa. As pleca astazi. As lua masina asta, singur, si as goni spre aeroport. Mai mult de casa-casa, mi-e dor de Pitesti. De oamenii din tribuna. Sunt sigur ca ei ar fi vrut sa ma vada pe teren, maine, in jocul cu Anglia. Si ca tot ei o sa ma faca sa nu-mi pierd curajul. Acum insa un gand de care mi-e si putin frica: nu mai vreau sa joc in echipa nationala”…
Dramele fotbalului. Si nu numai ale fotbalului… (…)

Despre motivele pentru care Dobrin nu a fost folosit in Mondialul mexican s-a scris si s-a vorbit mult. Sunt o gramada de variante. Dar azi nu mai sunt printre noi nici Dobrin, nici Ioan Chirila. Si nu mai avem nici campionat intern, nici echipa nationala…

PS. Nu pot sa inchei fara sa amintesc si obsesivele referiri la Coca-Cola, numele bauturii racoritoare abunda in cartea lui Ioan Chirila. Daca ar fi un volum din zilele noastre, autorul ar fi fost banuit si aratat cu degetul pentru publicitate nemarcata cu P