Sonisphere 2010: Megadeth-Metallica-Rammstein
Monday, 28 June 2010, 02:39 | Tags: concerte, Live, Megadeth, Metallica, Rammstein, rock, Romexpo, Sonisphere 2010Fara intro si briz-brizuri: dupa colosalul concert Metallica de sambata seara, chiar si incendiul declansat azi de Rammstein parea doar un concert cu fani galagiosi. Unde mai pui ca publicul era vizibil mai putin numeros si nivelul zgomotului cu cateva liniute mai jos…Dar daca nu ar fi fost comparatia cu Metallica, fara indoiala ce germanistii de la Rammstein au o conceptie proprie despre live&show. As putea spune ca e un… Marylin Manson la puterea a zecea!
Nu am stat pana la capat pentru ca am vrut sa mai prind ceva din meciul Argentina-Mexic (3-1), nu de alta dar am si un interese oarecum…personal legat de meciurile sud-americanilor 
In mod clar, Rammstein se inspira si din expresionismul german interbelic, dar (ca si Manson la un moment dat) mai trec totul prin niste filtre mai noi sau mai vechi, industrial, recuzita de productii sado-maso…
Feuer frei, Du hast…pentru fani si cunoscatori, dar in special mult foc: de la artificii la aruncatoare de flacari (destul de hidoase si periculoase mastile care scuipau foc!)
In orice caz, nestiind germana sunt convins ca am mai pierdut din intelesul proiectului Rammstein
Megadeth
Sambata dupa-masa am ajuns la Romexpo pe finalul Anthrax, pentru a prinde Megadeth. Nu mai vazusem trupa si eram tare curios sa il urmaresc pe Mustaine, cel dat afara de la Metallica! Caci, nu-i asa, oricate albume ar fi trudit Dave, despartirea de Metallica si traumele care au decurs sunt parca mai discutate decat muzica sa.
In sfarsit, miile de rockeri (15-20.000) l-au primit in aplauze pe Mustaine (in camasa alba) si s-au dezlantuit odata cu primele acorduri Megadeth.
Ora de Megadeth a fost una de migrena pura, sentiment la care putea contribui si berea genocid infecta care se distribuia. De altfel, erau destui facuti praf si se lalaiau in zig-zag. Nefamiliarizatii cu repertoriul au trait zeci de minute liniare, sparte doar de virtuozitatea chitaristilor, de jocul de masina de cusut al degetelor. Comparand cu Metallica, de exemplu, cei de la Megadeth nu sunt la fel de explozivi, de dinamici pe scena, pana la urma mai putin spectacol si un metal purificat la maximum.
Metallica
Dupa o scurta pauza, au urcat pe scena cei de la Slayer. Sunt imposibili (si) pentru mine, asa ca ne retragem din zona de scandal catre periferie. Cum a terminat Slayer si multime de rockeri au dat buzna la chioscurile cu bere&toilets, ne-am intors spre scena pentru a prinde locuri mai bune (cat se mai putea). Intre timp, spatiul din zona Romexpo pentru Sonisphere a devenit sufocant, inghesuiala maxima. Poate ca au fost 30.000 de oameni, poate mai mult. Fiind o zona ingusta abia se mai circula chiar si catre iesire. Multumim lui Dumnezeu ca nu a fost vreun incident…Cu aceasta ocazie, spatiul din spatele noilor turnuri gemene din Piata Presei si-a aratat limitele…
Usor-usor s-a inserat si pe la 9.10 a inceput filmul: The Good-The Bad-The Ugly! V-ati prins, un fragment din capodopera lui Sergio Leone, cu alte cuvinte Ecstasy of Gold. Si a inceput delirul…
For whom the bell tolls, enter sandman, Nothing else mattters, One, Sad but true, Fade to black, Fight Fire With Fire, Sanitarium, Master Of Puppets…Stone cold crazy-Seek and Destroy. Au cantat ceva mai bine de doua ore, cu doua-bis-uri, ceea ce pare extraordinar de prietenesc tinand cont de profesionalismul mecanizat care m-a scos din sarite la AC/DC sau Eric Clapton… Ca sa nu mai vorbesc de cele 10 minute, poate mai mult, petrecute pe scena la final pentru a arunca pene de chitara, a saluta publicul etc
Revenind la concert, am vazut o trupa care inca reuseste sa tina cu mainile in aer zeci de mii de oameni, care degaja o incredibila energie atat prin ce iese din boxe cat si prin modul in care intelege sa se exprime pe scena. Mi-a fost fost foarte greu sa fac poze sau sa filmez cate ceva pentru ca rockerii se zgaltaiau cu toate membrele, nedorind sa fie mai prejos decat cei 4 de pe scena: James, Lars, Kirk si Rob. Iar daca ar fi cantat pana la 12 noaptea, un singur om nu s-ar fi miscat din public. Doar daca i se facea rau
Un cameraman a fost inspirat sa focalizeze pe pana de chitara a lui Hetfield: patru simboluri de trupe pe o parte (Metallica, Anthrax, Slayer, Megadeth), The big Four pe cealalta parte. Inspirata a fost amplasarea uriasului ecran din spatele scenei, asa ca s-a putut vedea mai bine ca de auzit nu erau probleme
Nu vreau sa intru intr-o polemica legata de rivalitatea Metallica – Megadeth, dar ceea ce au gandit si exprimat James&Hetfield imi pare mult mai elaborat decat la Mustaine.
Asadar am avut anul asta AC/DC – Aerosmith – Metallica. E clar cel mai hard&heavy an de dupa 1990. La toamna va veni si Prince of formol, dar ce mai conteaza!
14 Responses to “Sonisphere 2010: Megadeth-Metallica-Rammstein”
bene
Batrane, tu nu stii ca marea majoritate a componentilor acestor trupe sunt satanisti mai mult sau mai putin practicanti?
Nu, nu e un mit.
Chiar si celebrul “salut rock” este folosit atat in satanism cat si in specia lui cea mai elevata, masoneria.
Si, in plus, nu trebuie sa ai vreo legatura cu initierea ca sa simti si sa intelegi ca acele vibratii agresive din muzica rock
))))
(in majoritatea ei) (si nu mai vorbim si de cuvinte) sunt in rezonanta cu planuri cu care un crestin nu are treaba. Decat la molifte, cand le afuriseste!
Un post cu sfinti, unul cu metal and stuff.
Mai lasa-i in rahatul lor si mai asculta si muzica.
WOW, cu sinceritatea asta imi fac numai prieteni. dar n-am suportat sa nu-ti spun. nu scuipa pe parerea asta, informeaza-te si mediteaza. o sa intelegi/simti
2camionagiu: lasa asa ca spala pacate!
Alex, exact ce ti-am scris pe Facebook. Multe Duminici va trebui sa-I ceri iertare pentru ca te-ai inhaitat cu toti paganii. Si de vibratii nu vei scapa nici de Sfantul Pavel.
Marele supraveghetor James si-a insusit sufletul tau rostind intunecatul Cuvant “One” care citit invers stim cu totii ce inseamna: Eno! Ai sa intelegi la un moment dat, intr-adevar. Si mizeria asta clar demonstreaza subordonarea rockului de catre masonerie, concertul Metallica fiind planuit exact pentru a face uitata cresterea tva la 24%. Si, ce sa vezi? guvernul anunta masura maririi tva exact in ziua cu metallica. si tu te bucuri ca un profan slab de inger si uiti de napasta pe care masonii o aduc peste batranii nostri. Coincidenta? Te asigur ca nu.
Cum nici meciul germania – anglia nu a fost intamplator programat a doua zi dupa neagra veste. ca sa nu imi mai spuna mie ca masonii nu cunosc psihologia maselor. Si ca Thor si Odin si urmasii lor luterani nu ne vor inca odata raul. Dar Dumnezeu este roman. Si pazindu-ne we’ll prevail, cum spune marele poet sihastru Eric Adams
@tudor: se vede ca esti un nemilos patron exploatator. ai cam mult timp liber
pentru a-ti citi blogul, intotdeauna. renunt si la masa de pranz ca nu se cade sa musc din sandvis in timp ce-ti sorb din cuvinte
@camionagiu: n-am timp sa-ti explic pe indelete, “ce”, “cum”, “de ce?”
pe de alta parte, sa stii ca au participat la Sonisphere mai multi “laici ai Bisericii” (n-am gasit alta formulare). Si din cate ii cunosc eu, sunt mai “induhovniciti” decat mine
altfel, rock on!
@tudor: dar printre exaltarile astea nu se afla cumva si un imbold catre “pay per read/view”?
))
@Camionagiu: Nu tot ce zboara se mananca. Chestia cu satanisti mai mult sau mai putin practicanti e de prin filmuletele si brosurile care circula peste tot, dar in calitate de crestin trebuie sa stii ca nu poti judeca un om din barfele prinse de la altii. Altfel, daca muzica aceasta te sminteste, nu o asculta. Sigur ca ea nu inseamna nimic in sfera absolutului unde numai viata in Hristos conteaza. Dar nu te grabi sa stigmatizezi un intreg fenomen artistic doar pentru ca nu e incadrat intr-un spatiu strict ortodox. Suntem oameni, cu neputintele noastre, si ar trebui sa luam cu totii exemplu de la Nicu Steinhardt, care gasea traire crestina si la Rimbaud, si la Dali, si in opera-rock “Jesus Christ Superstar@. Si prin aceasta nu facea decat sa-l urmeze pe Sfantul Vasile cel Mare, care ne sfatuieste sa fim ca albinele: luam ce e bun de peste tot si le lasam pe celelalte.
@Alexander: ca spectacol si prestatie, Metallica a fost excelent. Daca este sa vorbim despre subtilitati si tehnica, Dave Mustaine e superior. Fiecare isi are locul bine determinat in ceea ce face.
Frate Pavel, sper ca toate cele traite in fatza scenei te-au ajutat sa treci peste dorinta neimplinita legata de Slayer
nu-i vorba de “brosurile care circula peste tot”. Studiati simbolistica, lucrurile in amanunt, fenomenele subtile, etc. Sau nu.
Dar probabil nu stiu eu bine.
@Camionagiu: cred ca “riscul” e mult mai mare la muzica dance, latrino etc