Alex Rădescu

“Intoarcerea la Hristos” – Ioan Ianolide

Tin minte cum arata Palatul Sutu la lansarea volumului Intoarcerea la Hristos, autor Ioan Ianolide. Muzeul gemea de lume, peste 100 de persoane se inghesuiau sa participe nu la o lansare de carte, ci la pomenirea martirilor puscariilor bolsevice. Martiri ai neamului, ai demnitatii romanesti, mucenici crestini!

Slava Domnului, efectul benefic al virozei mi-a permis sa strabat si sutele de pagini ale calvarului marturisitorului Ioan Ianolide. Constat insa ca si in ziua de azi, in Romania sunt sute de mii de persoane care nu ar putea citi pana la capat aceasta carte: handicapul educatiei si minciunilor comunist-socialiste. Demoniacul marxism-leninism aplicat in Romania pe directia Stalin-Pauker si continuat, in diverse forme, de ucenici grotesti nu s-a evaporat cu totul! Imi aduc acum aminte si de serialul Sfintii inchisorilor, initiativa fostei colege Daniela Carlea-Sontica: bieti nemernici anonimi scuipau pe la comentarii…
Si ne miram in ce hal a ajuns tara asta?

Ianolide a stat inchis, torturat fizic si moral, din 1941 pana in 1964. Desi tortionari, anchetatori, directori de penitenciare, ii jurasera ca nu o sa mai iasa viu din puscarii, Domnul pe care il negau si huleau bolsevicii, a avut alte socoteli cu Ianolide. I-a mai dat timp sa fie un marturisitor si prin scris al infernului din inchisori.

Poti sa toci marunt cele XII volume cu Vietile Sfintilor si tot nu o sa gasesti pagini de oroare in care Ianolide descrie torturile pe care le-au aplicat bolsevicii la Aiud, Pitesti, Canalul mortii Dunare-Marea Neagra etc. Si nimic nu era mai provocator pentru un tortionar (vazut sau nevazut) decat un simbol crestin. Caci Hristos era dusmanul comunismului, al duhului care anima cea mai bezmetica ideologie.

Intoarcerea la Hristos se citeste cu pauze pentru ca revolta si plansul interior te sfasie. Lasi cartea si simti ca trebuie sa spui o rugaciune, sa aprinzi o lumanare, o candela, sa ingenunchezi!

Cu cativa ani in urma, Tudor Gheorghe a reusit sa implineasca un vis vechi de zeci de ani, sa cante poezia inchisorilor: Cu Iisus in celula- poezia in inchisori 1941-1964. Artistul a fost inspirat sa ne arate nu doar ceea ce compuneau sub-pamant cei maltratati pentru credinta si idealuri, ci si ceea ce se canta, oficial, deasupra. Niste hidosenii pe masura celor carora li se adresau.

Dar asa cum ne cutremuram si (ar trebui) sa ne intarim duhovniceste atunci cand citim din Vietile Sfintilor, asa ar trebui sa ne comportam si in fata marturisirilor lui Ianolide, Demostene Andronescu, Nicolae Steinhardt, Bartolomeu Anania etc etc etc.

Si nu in ultimul rand, Ianolide ne lasa, de dincolo de mormantul care ii cuprinde doar niste oseminte (care se vor ridica si ne vor judeca) un avertisment si pentru vremurile burgheze pe care, din nou, le traim in Romania. Asa cum marxism-leninismul a stiut sa se foloseasa de slabiciunile, ruina, mizeria morala a unei societati liberale, o alta ideologie criminala ar putea oricand sa se prapadeasca peste noi. Pentru ca Dumnezeu ne vede putina credinta, crimele, libertinajul, hule si blasfemiile, coruptia in care ne tot adancim…
Iar finantatorii de ieri ai crimelor rosii sunt azi si mai puternici si mai stapani pe resurse si natiuni!

Doamne, Iisuse Hristoase, iarta-ma pe mine pacatosul!