Alex Rădescu

Se scrie Târgu-Mures, dar se pronunță si altfel

Venind dinspre Hunedoara-Alba, am trecut in goana prin Targu-Mures spre gazdele care ne asteptau in satul aflat la 30 de km de oras, aproape de limita care desparte de judetul Bistrita-Nasaud. Trecand chiar prin centrul orasului, am remarcat numeroase puncte de interes turistic, in fond inima romano-maghiara a urbei. Dupa o cina ca-n Ardeal si un somn intre dealuri in grija unor oameni tare harnici, am plecat a doua zi sa vizitam orasul despre care, inainte de toate, stiu ca este/era fabrica de chirurgi si farmacisti
Totusi, primul popas a fost la picioarele lui Avram Iancu, in fata catedralei ortodoxe ridicate in perioada interbelica (1925-1934). Din pacate nu am aveam voie sa fotografiez si mi-a parut rau in special pentru anumite fresce cu o tematica pe care o poti gasi doar in Ardeal

Ca mai peste tot, este trafic in bisericile ortodoxe in timp ce lacasurile catolice si cele reformate sunt, de regula, inchise. Nu evit sa intru in bisericile acestor doua confesiuni mai ales atunci cand au in urma o istorie. Sigur, nu ma intereseaza atat din puct de vedere al raportarii lor la credinta crestina cat din cel al marturiilor istorice.
Cel putin in Targu-Mures am remarcat pe strada (prea) multa vorbarie in limba maghiara Inteleg ca impartirea populatiei intre romani si maghiari este in proportii egale, cu mentionarea faptului ca foarte multi tigani din zona se dau unguri. De asemenea, am intalnit prin oras si cateva grupuri de turisti, cu totii vorbitori de limba maghiara. Totusi, desi ai crede ca nucleul cultural al romanismului ar fi tot in centru, in preajma catedralei si a statuii lui Avram Iancu, pe o straduta in apropiere te poti reculege langa un alt simbol al natiunii noastre. In pridvorul vechii bisericute din lemn (realizată între anii 1793-1794, cu sprijinul comerciantului Hagi Stoian Constandin şi a soţiei sale), a dormit Mihai Eminescu in 1866, in drumul sau spre Blaj.

In ceea ce priveste mostenirea arhitecturala maghiara, de departe domina Palatul Culturii prin stilul marcat de moda de la 1900: secession. La recomandarea unui birou de informare turistica, am intrat in Kulturpalota, dar acolo era mare deranj din cauza unei adunari UDMRiste. L-am zarit si pe Marco Bella, dar m-am abtinut de la un gest necugetat si pripit

Lasand gluma la o parte, merita vizitat, mai ales daca sunteti pasionat de Secession/Jugendstil. Alaturi, un alt palat admirabil care adaposteste azi Prefectura (1905-1907). Interesanta alaturare Secession-ului: turnul cu ceas (campanilla). De altfel, din punct de vedere arhitectural, domina Secession si barocul, obsedanta privire maghiara catre Viena…

Un alt lucru enervant a fost faptul ca in majoritatea locurilor in care am intrat (librarii, muzeul din cetatea medievala…) eram intampinat cu cuvinte in limba maghiara. Raspunzandu-le in romaneste (civilizat) au vorbit si ei in romana
Ca tot am pomenit de Cetatea Medievala, este fara indoiala printre cele mai extinse din Romania de azi, fortareata fiind inceputa in sec. XV, la initiativa voievodului Stefan Bathory. Pentru diverse evenimente desfasurate in interiorul zidurilor, sunt amplasate tribune, scena acoperita, chioscuri. Ca si la Sighisoara sau in alte parti, gasim bastioane si turnuri ale breslelor: Tabacarilor, Lacatusilor, Dogarilor, Croitorilor…
La 10 august 1601, de ziua „Sf. Laurenţiu”, mercenarii lui Basta distrug oraşul şi fortificaţia ca pedeapsă că locuitorii l-au sprijinit pe Mihai Viteazul. Evident, dupa ce a trecut urgia, s-a intensificat intarirea cetatii. Numai ca in sec.XVIII, armata austriaca s-a instalat in cetate, orasenii au fost expulzati iar casele lor demolate. In locul caselor s-au construit grajduri militare, comandamentul…Ce sa le ceri, niste habsburgi…
Sa mai spun doar ca, la inceput, nucleul cetatii era format din fosta manastire franciscana, fortificata la 1480.
Nu am platit intrare in cetate.

Venind din Bucuresti, inainte de a gusta cu adevarat culorile culturale ale urbei muresene nu se poate sa nu te loveasca totusi linistea. Sigur, m-a mai lovit si excesul de limba maghiara, dar asta e alta poveste Probabil ca ritmul Capitalei lasa urme adanci si nu doar de dragul dialogului ajungi sa vorbesti (fie si de unul singur) despre liniste urbana. Evident, oriunde ai trai, trebuie sa faci ceva, sa lasi ceva in urma ta si intre ai tai. Nu exclud si nici nu condamn nomadismul, dar stiu ca viata te mai si plimba.
Despre preturi, nu pot sa va spun decat ca de la Auchan-ul din Targu-Mures am cumparat bere (sofisticata, prietenii inteleg la preturi mai mici decat in hypermarket de Bucuresti. Apropos, sortimentele de bere erau asa de diferite, ca nu mi-ar fi ajuns un carucior de umplut. Dar despre bere intr-un text separat