Ce se întâmplă cu noi?
Friday, 22 October 2010, 12:31 | Tags: Amsterdam, imigranti, Olanda, români, RomaniaIn trenul care ma ducea catre Amsterdam Arena, am zarit o femeie care citea un volum din noua Biblioteca pentru toti. Ceva de Cella Serghi.
Cum mai era un loc liber pe bancheta, m-am strecurat printre calatori si m-am asezat in dreapta persoanei care imi atrasese atentia.. O femeie undeva spre 40 de ani, probabil o imigranta mi-am zis.
-Ma scuzati, sunteti româncă?!
Nu a intors capul spre mine, nu m-a privit nici cu coada ochiului. Nu ma las, insist.
- Cititi un volum din Biblioteca pentru toti. Eu lucrez la Jurnalul National. Stiti, noi scoatem colectia asta…
Abia atunci a intors capul spre mine. Si-a fixat un deget ca semn de carte, m-a privit scurt si m-a intrebat direct:
– Ce faceti la Amsterdam?
I-am turnat repede partea cu Headquarters UPC si i-am explicat ca alerg spre Amsterdam Arena.
A dat din cap si s-a intors la lectura. Io am intors capul spre harta care imi indica sirul statiilor, hotarat sa nu o mai deranjez. Mi-am lasat barba in piept si mi-am vazut de ale mele.
- Sunt de 9 ani in Amsterdam, aud in urechea stanga. Un puternic accent ardelenesc imi fixeaza geografic vecina de calatorie. De data asta, cartea e inchisa complet. O strange la piept.
Incepe sa povesteasca si nu o mai intrerup o vreme. Aflu ca e cu sot si copil in Amsterdam, ca au o firmulita, si-a adus si mama si nu stie daca se va mai intoarce vreodata in Romania. A fost o singura data in tara in ultimul an…
- E la fel de rau in tara?
Ce sa-i zic? Sa ma tangui, sa-i injur pe nemernici, pe nenorociti? Nici nu mai stiu ce i-am raspuns.
Numarasem 8 statii pana la Amsterdam Arena, dar ardeleanca de langa mine mergea si mai departe.
-Stam intr-un cartier unde sunt multi negri. O data la doua zile sunt impuscaturi. Trebuie sa reusim sa ne mutam de acolo, e destul de periculos.
In timp ce vorbeste, imi mai arunca o privire, dar mai mult tinteste undeva in fata, prin vagoane, dincolo de locomotiva.
- Exista vreo comunitate romaneasca in Amsterdam? intervin eu, curiosul.
- Nu vreau sa am de-a face. Si isi insoteste vorbele cu un gest al mâinii. E respingere, lehamite? Nu cer de la nimeni nimic iar daca pot sa ajut pe cineva, atât!
Nu e prima data cand aud astfel de vorbe. Românii se mananca intre ei pe oriunde. Ce se intampla cu noi? Ce e stricat in noi?
Nu am nimic de adaugat si dau sa ma ridic. Urmeaza statia Bijlmer Arena si am ajuns la destinatie. Pana sa mai spun ceva, românca imigranta imi intinde mana: Miruna! Ii urez toate cele bune si ma grabesc sa ies din vagon…
Ploaia care ma sâcâia de dimineata, in valuri de intensitate diferita, ma insoteste si pe scurtul drum pana la Amsterdam Arena. Ma uit la ceas, alerg, intreb. Mi-e frica sa nu ajuns prea tarziu. M-a ajutat Dumnezeu si am prins ultimul tur de stadion.
Ma gandesc la familia Mirunei, sunt cateva milioane de români in situatia asta. Fericirea care a dat peste noi dupa ’90, ne-a aruncat pur si simplu in lumea larga. Am luat cu noi diverse. Unele au intrat in bagaje, altele ne incorseteaza, ne sufoca, ne contorsioneaza.
Continuam sa ne luptam unii cu altii, sa ne mâncam, ne autodistrugem. S-ar putea sa vina o vreme cand nu mai are cine sa o ia de la capat.
Si totusi, mai cred si stiu ca daca e sa o iau de la capat, trebuie sa incep cu mine.
Doamne-ajuta!
21 Responses to “Ce se întâmplă cu noi?”
“Live together, die alone” – cuvântul de căpetenie din LOST.
eu sunt din tabara celor care nu au urmarit nici 5 minute din lost
am asteptat intamplarea aceasta de cand ai pomenit prima data de ea
e bine sa stim ca mai exista oameni care nu se tem sa o ia de la capat in fiecare zi …
…de n-ar fi uneori un deșert intre vorbe si fapte
cu nadejde
sofia nadejde
))
numai cu nedejdea in Dumenzeu .
Atunci urm[re;te primele 5 minute din primul episod al primei serii. Altfel nu te prinde.
Crezi ca daca nu m-am uitat pana acum, as face-o dupa ce s-a terminat?
Mda. Păcat. Păcat că se trece pe lângă lucrurile mari ce se apar acum pentru a băga de seamă gunoaiele insignifiante de zi cu zi. Ca şi cum Dickens nu ar mai putea fi citit după terminarea foiletonului din reviste.
Nu mai sunt de foarte multi ani consumator de seriale. Prefer sa revad lord of the rings, zorba si nemuritorii lu nicolaescu
Aparitie editoriala: http://www.insidevatican.blogspot.com
Suntem o natie auto-distructiva, tine de istorie si de mix-ul genetic lasat in urma de migratori. Life sucks in RO, si nu tre sa fii clarvazator sa-ti dai seama ca nu se poate schimba nimic.
Si atunci de ce nu ti-ai luat campii?
Nici mie nu imi raspund la intrebarea cu pricina, mi-as pierde din selfrespect
Foarte frumos si adevarat. Si eu sunt satul de textul asta cu “nu cer nimic de la nimeni, daca pot ajut mereu etc”. E semnul omului scarbit de semenii sai, omul care se considera nedreptatit de toti, el mereu e mai sus, dar ceilalti nu-i recunosc valoarea. Si daca mergi pe urmele lui suficient de atent vei vedea ca de cele mai multe ori s-a eschivat sa ajute, sa daruiasca, sa fie om. Isi hraneneste iluzia ca e mai bun, centrandu-se pe rautatea banuuita sau reala a altora. E un pacat, indepartare de Dumnezeu, finalmente. Cine e bun si daruieste cu adevarat (chiar si un raspuns frumos, cum ea NU a facut la inceputul conversatiei) e si senin, omul bun vede in jur mult bine si raul il doare asa, crestineste cumva, nu-l scarbeste si indeparteaza.
Nu te avanta in a judeca taios
Stii tu ce e in sufletul lor?
Fii tu felinar in noaptea lor
pana mea, eu nu-s laterna chinezeasca nici pentru mine
)
oarecum ontopic, e un forum al romulanilor din olanda, te lingi pe degete,o minunatie
)
de aproape 5 ani sunt in flatland dar nu am curaj sa vorbesc cu romani cand ii intalnesc..si bine fac