Predici la Adormirea Maicii Domnului
Monday, 15 August 2011, 09:15 | Tags: Biserica, crestinism, iconografie, ortodoxie, Predici la Adormirea Maicii Domnului, sărbătoareCe as putea da Preasfintei noastre Stapane pentru ca nu s-a scarbit de mine in pacat, ci m-a cercetat si luminat cu milostivire? N-am vazut-o, dar Duhul Sfant mi-a dat sa o cunosc din cuvantul ei cel plin de har, si mintea mea se bucura si sufletul meu este atras spre ea cu atata iubire, ca si numai chemarea numelui ei e dulce inimii (…) Sufletul meu se infricoseaza si se cutremura cand se gandeste la slava Maicii lui Dumnezeu. Mintea mea este slaba si inima mea e saraca si neputincioasa, dar sufletul meu se bucura si e atras sa scrie despre ea macar un cuvant. Sufletul meu se inspaimanta de o asemenea indrazneala, dar iubirea ma impinge sa nu ascund recunostinta mea fata de milostivirea ei.
(…) Lucrurile mari si minunate nu pot fi cuprinse in ganduri intinate, nu pot fi cuprinse in ganduri firesti, fiindca sunt supralogice, suprapamantesti, sunt ceresti. Si atunci, noi le primim in gand la masurile la care putem primi -ceva care-i mai presus de noi. Mi-as inchipui – sa zicem asa – credinta noastra si lucrurile sfinte si mari si minunate, asa cum este, de pilda, aerul care e si in noi, si in afara de noi, iar noi cuprindem din aer atata cat ne trebuie noua, atata cat cuprinde fiinta noastra, cat cuprind plamanii nostri Dar aerul e mult mai mult decat putem noi cuprinde in noi. Tot asa-i si cu adevarurile de credinta: putem sa zicem ca ele sunt la masurile noastre, cat putem cuprinde noi, dar avem constiinta ca sunt mult mai presus de noi, sunt mult mai multe, mult mai inalte si nu putem cuprinde in fiinta noastra decat o parte din ele. Asa-i cu adevarurile de credinta (…)
