Alex Rădescu

Conectează-te prin mine

Părintele Voicescu, duhovnicul în cetate

Se împlinesc azi 14 ani de la cumplitul şi dubiosul accident de maşină care a pus capăt vieţii pământeşti a părintelui Constantin Voicescu, deţinut politic în mai multe rânduri.

Pe 8 septembrie 1997, Părintele Voicescu a mers la Mislea, ca în fiecare an, pentru a sluji parastasul fostelor deţinute politic care îşi găsiseră sfîrşitul acolo. Pe drumul de întoarcere, pe şoseaua Bucureşti – Ploieşti, în apropiere de Potigrafu, Părintele s-a oprit să bea apă de la o fântână. Pe cînd traversa pentru a reveni la autobuz, a fost izbit de o maşină care mergea cu viteză foarte mare. A murit imediat…

(…) Era atît de frig la Aiud, încît parcă îmi îngheţase şi sufletul în mine. Eram cu patul aşezat lîngă Părintele Voicescu. Din plafon de beton cădeau valuri de aer rece. Din podeaua de beton se ridicau valuri de aer rece. Ne puseserăm amîndoi pătura în cap şi ne rugam. Era o zi de duminică. Nu l-am întrebat ce rugăciuni făcea. Bănuiesc că se gîndea la Sfînta Liturghie. Eu, după obiceiul pe care îl căpătasem în cea de-a doua condamnare, urmăream în gînd mersul Sfintei Liturghii săvîrşite de către un preot pe care îl cunoşteam. Parcurgeam mintal toate etapele Sfintei Liturghii, inclusiv Sfînta Proscomidie. La un moment dat, l-am văzut pe Părintele Voicescu că simte mirosul de smirnă şi de regina nopţii (aproximativ, dar mult mai suav şi mai puternic). Am văzut cum trage pe nas acest parfum deosebit, care se răspîndise în aer în jurul nostru. I-am spus că şi eu percep acelaşi miros deosebit. N-am comentat şi ne-am continuat rugăciunile pînă la sfîrşit. Am fost convinşi amîndoi de prezenţa Sfîntului Duh în rugăciunea făcută de amîndoi (“De se vor aduna doi sau trei în Numele Meu, acolo voi fi şi Eu în mijlocul vostru”).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *