Alex Rădescu

De dincolo de vremuri: Cocosii negri

A fost o vreme cand Phoenixul deschidea concertele cu Cocosii negri. Aidoma primelor secvente muzicale de pe Cei ce ne-au dat nume, Cocosii negri este mai degraba un act ritualic. Din pacate nu se gaseste pe niciun album de studio, asa ca variantele inregistrate ici si colo (in diverse formule ale trupei), si urcate pe net, sunt comori, zestre muzicala a neamului romanesc.

De notat si faptul ca inainte de a o auzi in vreun concert Phoenix, am ascultat Cocosii negri, pentru prima oara in Nemuritorii, filmul regizat de Sergiu Nicolaescu. Film a carei intreaga coloana sonora este asigurata de muzica Phoenix. Un motiv si de proces intre Covaci si Nicolaescu, daca nu ma insel, pentru drepturi banesti…

Si Cocosii negri este un act cultural in raspar cu vremurile, o ancorare in calea vanturilor, un raspuns la mizeria din jur, o scapare din mlastina umana si politico-economica in acelasi timp. E si o retragere in sine, ca intr-o vitrina magica a unui muzeu istoric. Si asta pentru ca nu venim pe lume dintr-un experiment biologic scapat din laborator si nici nu calatorim degeaba..