Alex Rădescu

Despre LTE, ca 3,9G

L-am anunţat de câţiva ani, l-am văzut în desene pixelate pe ecrane LCD, am stat cu mâinile pe pix la teste de laborator mobil montat şi prin hoteluri. Este următorul val, cel mai înalt pentru broadband mobil de până acum: LTE (Long Term Evolution). Sau 4G, mai simplu, pentru popularizare. Matematic: maximum 100Mbps într-o primă fază de implementare.

Mai simplu dar nu întregime corect pentru că, aşa cum sugerează întreaga expresie, viteza de download (dar şi la upload) va tot creşte, într-un anume ritm. Link-ul de pe wikipedia, unul destul de stufos după cum probabil aţi observat şi foarte tehnicizat, nu este “perfect” identic cu prezentările unui CEO telecom, deşi poate părea paradoxal. Numai că, din motive de PR sau marketing, nu inginerii extrem de riguroşi în terminologie sunt aduşi la prezentări sau la întâlniri cu presa.

Citeam pe BBC News despre anunţatul test public al operatorului O2 în Londra cu up-grade de LTE. Oficialii O2 promit o viteză download de 50Mbps, dar pe măsură ce up-grade-ul de reţea se va extinde în Marea Britanie, viteza va oscila între 10-15Mbps.
Spre comparaţie, arbitrul telecom britanic Ofcom arată că media locală la 3G este 1,5Mbps.

Evident că O2 vorbeşte despre noile sale servicii ca 4G. Partea haioasă este că ITU ( International Telecommunications Union) defineşte LTE ca 3.9G având în vedere performanţele sale de transfer, nepotriveala socotelii aritmetice.

Dincolo de aceste discuţii în jurul definirii standardelor, vitezelor curente, la congresul telecom de la Barcelona din 2012, LTE/4G trebuie să “iasă” din zona corturilor/rulotelor amplasate de companii (producători de echipamente, operatori) în complexul expoziţional. Cel puţin pe pieţe normale şi nu una ca a noastră în care pluteşte un adevărat haos în politicile telecom…